Norvegia este un promotor al stilului de viață sănătos, care este într-o sinergie aproape perfectă cu protecția mediului și cu legi în beneficiul naturii și al cetățeanului, cu atât mai mult atunci când vine vorba despre colectarea separată a deșeurilor.
Colectarea separată pe care norvegienii o practică este, pentru ei, literă de lege și o deprindere cumva naturală, izvorâtă din educația primită atât în școli, cât și acasă. De mai bine de 30 de ani norvegienii colectează separat, lucru care face ca centrele lor de colectare să fie la cele mai înalte standarde. Implicarea de care dau dovadă ne face să ne dorim și noi o educație mai bună în această direcție, în școlile și gospodăriile din România. Am văzut că se poate.
În cadrul proiectului STEPS FOR URBAN MINING finanțat prin Norway Grants, ECOTIC a facilitat trei vizite în Norvegia pentru companiile de salubrizare din România. În cadrul vizitelor participanții au putut vedea felul în care norvegienii colectează separat, aplică legea, educă populația și transmit mai departe bunele practici de protecție a mediului.
Contextul implementării acestui proiect îl reprezintă nevoia de a crește rata de reciclare în România, a deșeurilor provenite din gospodării (mai puțin de 20% în prezent, obiectivul fiind de 50%). De asemenea, prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), 565 de centre cu aport voluntar (CAV) vor fi construite în România până în anul 2026 (începând cu 2024). Ghidurile sunt disponibile aici. Operarea acestor centre va fi făcută și de către companiile de salubrizare contractate de autoritățile publice locale. Reprezentanții acestor companii au fost beneficiarii vizitelor în Norvegia.
Cu ce am rămas după aceste trei vizite?
Salubrizatorii care au participat, au venit acasă cu idei noi, fezabile și destul de simplu de implementat. Cu o legislație corectă, care să urmărească interesul de colectare separată, vom putea avea și noi centre de colectare eficiente cum vedem în țările nordice.
Norvegienii sunt extrem de relaxați când vine vorba despre taxele pe care le au de achitat pentru a li se recicla deșeurile, chiar daca vorbim despre taxe de până la 400 EUR pe an pentru o gospodărie cu o persoană (sigur, acest lucru diferă de la regiune la regiune). Lucru care nu se poate spune și la noi. Din păcate, în România, percepția despre taxa pe gunoi este una încă dezbătută, românii neînțelegând că există costuri de logistică, transport, reciclare pentru fracțiile pe care le predau. În cazul fericit în care deșeurile chiar se colectează separat.
Din păcate, obiceiurile pe care mulți dintre români le au nu fac decât să îngreuneze procesul de reciclare, să se piardă materii prime valoroase pentru economia circulară și, totodată, să riscăm amenzi de la Comisia Europeană.
Nu avem cifre exacte despre câte gropi de gunoi mai are Norvegia la acest moment, însă un lucru este clar – încă din 2009 gropile de gunoi au fost interzise și ulterior majoritatea închise. Cele foarte puține gropi de gunoi rămase sunt gestionate cu atenție pentru a minimiza impactul asupra mediului. Până la urmă, aproximativ 97% din deșeurile pe care norvegienii le generează, le reciclează sau le transformă în energie, de ce ar mai avea nevoie de gropi de gunoi? Multe din centrele de colectare separată au fost construite peste vechile gropi de gunoi, astfel au refolosit spațiul deja destinat „gunoaielor”.
Într-o țară ca România, în care oamenii așteaptă bonificații până și pe deșeuri, fie că vorbim despre deșeuri electrice, fie că ne referim la alte reciclabile cum ar fi plasticul sau sticla, pare greu de implementat o strategie și o gândire ca a nordicilor. Pentru norvegieni este firesc să plătească o anumită sumă de bani (considerabilă, raportat la nivelul de trai din România) să-și aducă singuri deșeurile la centru. Repet, să-și aducă singuri deșeurile la centru. Servicii de colectare de la domiciliu sau sediul firmei există și la ei, însă se pune foarte mult accent pe predarea deșeurilor direct la centru, mai ales cele din gospodării. Cetățenii sunt învățați să își predea singuri deșeurile la centru.
Cum arată o zi dedicată colectării separate din viața unui norvegian?
Printre multele activități cotidiene pe care norvegienii le-ar avea, întotdeauna își găsesc timp pentru predarea deșeurilor non-menajere. Așa se prezintă norvegienii la centrul de colectare – în linie, la containerul dedicat pentru ce au ei în portbagaj:
Opresc mașina în dreptul fiecărui container și lasă acolo deșeurile pe care le-au adus cu mândrie de acasă. Nimic mai simplu. Oare când și pe la noi?
Într-o notă optimistă, să amintim totuși de Centrul Municipal de Colectare Iași – parte componentă a proiectului STEPS FOR WEEE inițiat de ECOTIC și cofinanțat în proporție de 90% prin Norway Grants. CMCI este un exemplu adus din țările nordice pe plaiuri românești, în anul 2016, oferind parcă o urmă de speranță în ochii privitorilor. Centrul funcționează și astăzi, ieșenii fiind deja obișnuiți cu normalitatea colectării separate și predării deșeurilor la un centru municipal.
Poate vă întrebați ce anume se colectează la CMCI? Toate fluxurile de deșeuri reciclabile. De la electronice, electrocasnice și baterii până la deșeuri din construcții și obiecte de mobilier. Mai multe detalii aici.
Ce ne facem cu deșeurile vegetale?
Să definim „deșeurile vegetale”: sunt acele resturi provenite din activități precum amenajările sau întreținerea spațiilor verzi și a grădinilor. Pe scurt, crengi, frunze, arbuști, flori uscate ș.a.m.d.
Știm foarte bine care este practica din România când vine vorba despre aceste resturi – teanc în spatele curții și aprins un foc. Din fericire, Garda de Mediu nu mai tolerează astfel de practici și emite cu „înflăcărare” amenzi de până la 20.000 de lei pentru arderea deșeurilor vegetale în curte.
În Norvegia am asistat la un moment care cred ca pe toți ne-a bucurat. Am văzut cetățeni care, cu remorcile pline, veneau la centrul de colectare să lase resturile vegetale…
Mulți vor spune că fac asta pentru a evita amenzile, alții chiar cred că sunt educați.
Oricare ar fi părerea, efectul acțiunii lor este unul clar – acele resturi vegetale sunt refolosite într-un scop bine stabilit și creionat de minți înțelepte: Compostul.
Munți de resturi vegetale urmează calea compostului – acele resturi devin foarte simplu îngrășământ. Îngrășământ care reintră în economie și se comercializează, astfel, economia funcționează. Practic toți contribuie activ la economia țării, fără mari eforturi, cu resurse din natură.
Reutilizarea
Când vine vorba despre reutilizare și noi suntem maeștri (în adevăratul sens al cuvântului), încercăm întotdeauna să reparăm ce stricăm. Că o facem din motive ce țin de bugetul familiei sau că o facem din pasiune, oricum ar fi, este bine s-o facem.
Nu putem să spunem același lucru și despre cum se promovează la noi aceasta componentă a conceptului celor 3 R (Redu, Reutializează, Reciclează). Nu asistăm la campanii de informare, la informări publice venite de la autorități și nu avem neaparat o lege care să oblige actorii din piață să repare anumite obiecte/echipamente în vederea refolosirii lor, înainte de a fi puse pe fluxul de reciclare.
Acest lucru se întămplă mai degrabă la inițiative private. De pildă, ECOTIC, împreună cu Ateliere Fără Frontiere, a dezvoltat un parteneriat pe marginea proiectului “Intră în cercul solidarITății”. Scopul acestui proiect este de a da o nouă viață echipamentelor IT uzate prin pregătirea pentru reutilizare și ulterior donarea acestora către școli și comunități defavorizate.
Reutilizarea este un pas foarte important într-o economie circulară. Înainte de a considera că este cazul să schimbăm un electrocasnic, să încercăm mai întâi să găsim soluții pentru a-l repara, iar dacă obiectul nu mai poate fi reparat, de-abia atunci să luăm în considerare predarea lui spre reciclare.
Toate centrele de colectare din Norvegia pe care le-am vizitat aveau o zonă destinată reutilizării. Oamenii veneau și aduceau obiecte stricate sau pe care nu le mai foloseau. Angajați ai centrului le reparau sau doar le cosmetizau (pe cele care nu necesitau reparare) și le puneau la raft. Ușile se deschideau de fiecare dată când cineva dorea să-și ia de acolo tot ce considera că are nevoie iar la schimb aducea la centru ce nu mai folosea.
O practică bine implementată și împământenită în obiceiurile norvegienilor. Oare ar funcționa și la noi?
Poze de la raft:
Concluzii
Ca și concluzie generală, lăsând la o parte scepticismul unor concetățeni, tot ce am văzut în Norvegia poate fi implementat și la noi. Un obicei poate fi învățat sau dezvățat în 21 de zile, spun studiile, și majoritatea românilor conștientizează totuși că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător. Sigur, în acest proces suntem implicați cu toții, de la cetățeanul responsabil până la actorii din domeniul reciclării și, mai ales, autoritățile publice.
Mai avem de lucrat la educarea și înțelegerea faptului că deșeul este o resursă care poate fi folosită pentru producția altor obiecte sau echipamente. Când vor înțelege tot mai mulți acest aspect, ne vom putea bucura de centre de colectare ca în țările vestice și nordice.
Educația este un punct important de pornire pe drumul bunelor practici de mediu
Pe lângă educația pentru mediu insuficientă de la noi din țară, se mai pune problema soluțiilor de colectare. Ne lovim zilnic de întrebarea „Și eu unde predau acest electrocasnic?”. Suntem conștienți că avem probleme la acest capitol, noi ca țară, însă soluțiile există. De pildă, ECOTIC are peste 10 000 de puncte de colectare la nivel național. Puncte pentru colectarea deșeurilor electrice și de baterii (www.ecotic.ro).
Există și colectare separată pentru alte reciclabile și în unele zone chiar se face bine. Cu pași mici, dar siguri, ne îndreptăm către un viitor mai sustenabil. Prin demersurile Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, până în 2026 vor deveni operaționale insule ecologice digitalizate și CAV-uri (centre cu aport voluntar) care vor fi puse la dispoziția UAT-urilor înscrise în programul finanțat prin PNRR.
Lucrurile se mișcă și la noi și, privind înainte pe termen mediu și lung, vom vedea schimbări majore și în comportamentul oamenilor, dar și în soluțiile de colectare pe care le vom avea la dispoziție, din partea autorităților locale.
Până la urmă, și norvegienii au început colectarea selectivă a deșeurilor de undeva.
Exemplul lor este un stimulent pentru fiecare dintre noi ca să facem mai mult pentru un mediu curat!