De ceva timp, cuvântul „plastic” și-a făcut mai mult loc în vocabularul cotidian. Pentru unii poate încă nu stârnește vreun sentiment aparte, în timp ce pentru alții se profilează ca un fenomen ieșit de sub control, destul de înspăimântător. Tind să cred totuși că, de la un timp, acest subiect nu ne mai este atât de indiferent. De acum e destul de ușor să găsim pe net sau chiar pe Facebook poze cu scafandrii înotând printre deșeuri de toate culorile sau știri despre balene cu stomace pline de gunoi. Dar exemplele nu trebuie să fie atât de îndepărtate: e suficient să mergi pe munte ca să treci pe lângă ambalaje sau să cauți pe Google cum arăta Lacul Bicaz astă-vară.
Pe scurt, plasticul este un material care are la bază petrol – o resursă finită – și care (în cazul în care o face vreodată) se descompune în sute de ani. Ca să se dezintegreze e nevoie de lumină care nu poate să dezmierde o farfurie de plastic îngropată adânc în munții de gunoaie. De „microplastic” se pomenește în mări sau oceane unde acțiunea soarelui este posibilă, ducând astfel la „descompunerea” plasticului în bucățele mai mici care ajung să fie mâncate de pești, care mai apoi ajung să fie în farfuriile sau conservele noastre. Poate nu sună foarte rău până te gândești că plasticul conține toxine precum BPA.
Poza preluata de pe www.biodeck.ro
În regulă, dar atunci putem să reciclăm plasticul. Nu? Conform unei statistici din 2015, într-un an, un român reciclează numai 3% din deșeurile pe care le produce. Unul dintre motivele pentru care reciclarea nu este un punct forte în România, pe lângă lipsa unei conștientizări civice cu privire la necesitatea acesteia, este faptul că la groapa de gunoi depozitarea deșeurilor nu este taxată corespunzător. În timp ce în alte țări din Europa taxa poate atinge și 100 euro pe tona de gunoi, în România taxa este atât de mică încât firmelor de salubrizare le este facil să nu se preocupe de sortarea gunoiului. Până ce această situație este remediată fără alte amânări, foarte mult plastic continuă să ajungă în gropile de gunoi și foarte mult din acesta este reprezentat de cel de unică folosință, a cărui durată scurtă de folosință s-a naturalizat atât de mult în viața de zi cu zi, încât nu ne mai întrebăm ce amprentă lasă în urma noastră.
Poza preluata de pe www.biodeck.ro
În acest peisaj aproape distopic, își face ușor-ușor loc, în România, o inițiativă parcă venită din viitor prin alternativa îndrăzneață pe care o propune. Fondat în 2017, Biodeck vine cu propunerea de a înlocui ambalajele de unică folosință din plastic (pungi, tacămuri, farfurii, saci de gunoi etc) cu unele pe baza de PLA sau acid polilactic obținut din trestie de zahar sau amidon de porumb. Astfel, ambalajele pe care ei le pun pe piață sunt certificate ca fiind 100% compostabile – ceea ce înseamnă că spre deosebire de durata de viață indefinită a plasticului, o farfurie Biodeck va avea același ciclu de viață ca orice lucru organic, descompunându-se în condiții optime de compostare. Deși ambalajele sunt biodegradabile, Biodeck e departe de a încuraja aruncarea lor în natură. Mai precis, ei atrag atenția unei situații care în România nu e luată în serios și anume necesitatea noastră de a sorta gunoiul. Ei evidențiază această categorie de resturi organice care pot fi ușor compostate și transformate în îngrășământ, incluzând ambalajele ce ar trebui să dispară odată cu conținutul lor (în special din cauza faptului că resturile de mâncare fac plasticul de unică folosință să fie dificil de reciclat). În plus, procesul de fabricare al produselor Biodeck are o amprentă de carbon mult mai mică în comparație cu cel al plasticului!
Poza preluata de pe www.biodeck.r
Totuși, conștienți că schimbarea nu se va face peste noapte, Biodeck, în campania sa de marketing are o puternică componentă de informare și responsabilizare a publicului și totodată încurajează reducerea, refolosirea și ulterior reciclarea lucrurilor pe care le cumpărăm, reiterând ideea că alegerile personale contează. Nevizând numai individul, Biodeck se adresează și la nivele mai mari, un exemplu fiind parteneriatul cu Carrefour care a rezultat în introducerea unor pungi biodegradabile in magazine ori campania de promovare-conștientizare de la Summerwell printre altele.