Întâlnim destul de des confuzia cetățenilor în ceea ce privește predarea deșeurilor electrice către colectorii informali de fier vechi, o problemă din ce în ce mai prezentă a domeniului.
Predarea spre reciclare a electronicelor uzate ar trebui să se facă doar către colectorii autorizați sau către punctele de colectare specializate și nu către colectorii informali de fier vechi.
Care este diferența dintre cele două?
Predarea către colectori autorizați asigură reciclarea echipamentelor stricate predate.
Reciclarea înseamnă tratarea deșeurilor electrice conform unor standarde de protecția mediului. Acest proces include valorificarea materiilor prime secundare rezultate în alte procese de producție, precum și neutralizarea substanțelor periculoase. Pe de altă parte, predarea deșeurilor electrice în fluxul incorect și-anume la fier vechi, nu face decât să pună în pericol sănătatea oamenilor, mediul înconjurător și să nu contribuie la o economie circulară.
De foarte multe ori, tindem să încurcăm aceste două moduri de predare, crezând că echipamentele electrice care conțin mult fier, pot fi tratate corect la un colector informal de fier vechi. În continuare vom face o paralelă între cele două:
Reciclarea corectă
- Are loc la un centru de reciclare a deșeurilor electrice, acestea trecând printr-un proces elaborat de tratare;
- Deșeurile sunt sortate pe categorii;
- Sunt depoluate, substanțele periculoase sunt neutralizate și nu ajung în natură;
- Deșeurile depoluate sunt mărunțite, iar materiile prime secundare rezultate sunt sortate și refolosite în fabricarea altor echipamente;
- Se acordă atenție normelor de protecție a muncii și a nivelului de expunere ocupațional.
Fier vechi
- Substanțele periculoase nu sunt extrase din echipamente, ci sunt dispersate în mediu, poluând și afectând atât flora și fauna, cât și sănătatea oamenilor. Aici nu există instalații specializate pentru extragere și manipulare substanțe periculoase.. Cel mai frecvent exemplu este cel al frigiderelor, unde freonul nu este extras corect și se eliberează în atmosferă.
- Doar fierul și componentele care conțin cupru sunt de interes aici. Substanțele periculoase, componentele de plastic, sticlă, cauciuc sunt, în cele mai multe cazuri, arse necontrolat, la fel ca în cazul cablurilor.
Unele echipamente electrice și electronice vechi conțin substanțe care afectează stratul de ozon, cum ar fi clorofluorocarboni (CFC) sau hidroflorocarboni (HFC). În momentul de față echipamentele nou fabricate conțin substanțe mai prietenoase cu mediul. Primul pas în procesul de reciclare îl reprezintă depoluarea prin extragerea uleiurilor și a agenților frigorifici, ulterior echipamentele se mărunțesc, iar materiile rezultante (fier, aluminiu, cupru, plastic, sticlă) ajung din nou în economie, contribuind la fabricarea de noi produse.
Fierul din frigidere este folosit, spre exemplu, în fabricarea blocului motor al mașinilor. Prin reciclarea unui frigider economisim echivalentul de emisii CO2 pe care o mașină le generează în 20 000 km.
Există și elemente care în urma tratării nu au calitatea de “reciclabile”, însă acestea au valoare energetică și se pot coincinera în termocentrale sau în industria producției de ciment: lemn, plastic, cauciuc etc.
Reciclarea trebuie privită prin cele două mari beneficii pentru planeta noastră: 1. Protecția mediului și a sănătății oamenilor și 2. Economia circulara – reintrarea în fluxul de fabricație a anumitor materiale.
Alexandra Nicolescu